Ma uit pe geam. Vantul bate din ce in ce mai tare si eu ma uit in continuare cu aceeasi fata melancolica. Un sunet ciudat din natura imi atrage atentia. Ma uit mai antenta, dar nimic, nu`mi dau seama ce poate fi. Ma ridic in picioare. Rochita mea maronie din frunze este perfect asezata pe corpul meu. Imi asez aripile transparente ... doar modelele se mai vad.
O lumina stranie apare pe cer. Ridic geamul, imi pun picioarele pe pervaz, ma pregatesc si imi iau zborul. Zbor dupa acea raza de lumina care ma indruma exact spre taramul zanelor.
Am ajuns. In sfarsit o lume a fericirii. Dar toamna trebuia sa vina , asa ca m`am apucat de treaba . Eu eram zana care aduce toamna. Ne pretagim incet, incet ... si ... mi`am luat zborul spre continent impreuna cu celelalte zane ale toamnei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu